servicii

  • Servicii de sprijin, educație și recuperare pentru copii (activități individuale și activități de grup)
  • Consiliere educațională, activități de informare (cursuri și seminarii) și grup de suport pentru părinți
  • Activități în comunitate
All4YouChild

Servicii

Părinții  vor beneficia de activități de consiliere educațională prin care pot dobândi abilități de interacțiune eficientă  cu copilul și vor fi consiliați și îndrumați pentru continuarea aplicării acasă a programelor și activităților oferite de specialiști. În cadrul grupului de suport părinții beneficiază de activități specifice de consiliere, informare și suport. Împreună vom găsi soluții practice de gestionare a unor situații de criză, vom impărtăși nevoi, dorințe și bucurii.

Logo All4YouChild

ALL4YOUCHILD

ASOCIAȚIE ÎN SPRIJINUL COPIILOR, TINERILOR ȘI ADULȚILOR

  • Evaluare psihologică

Nici un psiholog nu poate oferi soluții şi sfaturi potrivite, nu poate începe un demers terapeutic al unui copil sau părinților acestuia fără a avea o bună cunoaștere a profilului psihologic al copilului.

Evaluarea psihologica este un prim pas în traseul educațional și terapeutic pe care îl are de parcurs copilul. O evaluare corectă a copilului este fundamentul pe care planificam programul educațional de intervenție specifică.

Evaluarea psihologică este un proces care implică atât copilul cât şi părinții si vizează următoarele arii:  senzorială, cognitivă, limbajul și comunicarea, motricitatea fină și grosieră, afectiv-motivaţională și comportamentală, socio-relaţională şi de autonomie personală. Evaluarea cuprinde anamneza (istoricul dezvoltării copilului), observaţia, inventarele de abilităţi, chestionare, interviul, dialogul cu părinţii etc.

Primele informații despre un copil se primesc de obicei de la părinți. Părinții sunt cea mai bună sursă de informații în observarea comportamentului, identificarea preferințelor, abilităților pe care le are copilul, cu privire la activitățile preferate, mediile în care copilul se simte în siguranță, etc.

Înainte de nașterea copilului, părinții își imaginează o anumită viață pentru copil: ce educație va primi, ce meserie va alege atunci când va fi adult, își fac planuri despre cum va fi viața copilului. Identificarea visurilor, speranțelor, neliniștilor părinților, obiectivele prioritare pentru copiii lor, modul în care percep nivelul actual de dezvoltare al copilului, percepția familiei asupra prezentului și viitorului, sunt doar câteva aspecte ce trebuie luate în considerare în evaluarea copilului, atunci când are loc implementarea unui proces educațional de intervenție specifică.

Modalitatea de bază prin care se culeg informațiile de la părinți este interviul de anamneză. În cadrul anamnezei psihologul va culege date cu privire la istoricul nașterii și dezvoltării copilului, la modul de funcționare a sistemului familial dar şi la problemele curente.

Anamneza va fi completată ulterior, pe parcursul evaluării, cu rezultatele obținute de către psiholog in următoarele ședințe de evaluare.

Evaluarea se desfășoară în doua sau mai multe ședințe la care părintele sau părinții vin împreună cu copilul. Prima ședință se concentrează pe discuția cu părinții, timp în care copilul este observat și îi sunt adresate anumite cerințe. Se urmărește relația copilului cu părinții, cum se raportează părinții la copil și copilul la interacțiunea acestora, relația copilului cu noul mediu, cu persoanele și/sau obiectele din cabinet, modul în care copilul comunică și manipulează obiectele din jur și comportamentul copilului în general.

 A doua ședință se bazează pe interacțiunea psihologului cu copilul. Copilului i se vor da cerințe, ii vor fi prezentate jocuri si anumite activități, se va realiza o evaluare a limbajului și comunicării, cognitivă, a motricității fine și grosiere.

 În următoarea ședință psihologul va completa împreuna cu părintele chestionare de evaluare comportamentală și emoțională a copilului, fise de observații, se va realiza Harta copilului.

Toate aceste informații sunt confidențiale și vor fi utilizate de psiholog în scopul agreat împreună cu părinții.

În urma procesului de evaluare, părinții sunt informați asupra rezultatelor obținute, asupra nevoilor identificate, se va elabora raportul psihologic, se vor stabili direcții de acțiune și se va elabora un program educațional de intervenție specifică care  va veni în întâmpinarea tuturor nevoilor prioritare ale copiilor (educaționale, emoționale, comportamentale).

Contactați-ne și vom fi alături de dv cu o evaluare temeinică, funcțională și academică, pe toate ariile de dezvoltare ale copilului!

  • Logopedie și Comunicare funcțională

    Derularea unor activități specifice pentru stimularea limbajului, corectarea tulburărilor de pronunție și dezvoltarea unei comunicări funcționale.

Comunicarea este o parte esențială a vieții, comunicarea înseamna mai mult decât cuvinte. Comunicând, luăm legătura cu ceilalți, ne facem cunoscute dorințele, împărtășim idei și sentimente.                                                                                                                                   

Copiii pot prezenta multe provocări și dificultăți în comunicare. Există o mare diversitate de metode care facilitează învățarea comunicării. În acest sens este esențial să știm cum și de ce comunică copilul.                                                

Copiii comunică prin acțiuni, sunete și cuvinte. Observând cum comunică, vă va ajuta să îi dezvoltați punctele tari și să îl învățați alte forme de comunicare, puțin câte puțin. Aflarea modului de comunicare al copilului nu este suficientă, însă. Trebuie să aflați și de ce comunică. Odată ce ați aflat scopul comunicării, dacă este o cerere, un comentariu sau doar sa vă spună cum se simte, puteți sa vă ajutați copilul să găsească mai multe moduri și motive pentru a comunica.

Cum si de ce comunică copilul dvs: când plânge sau dă din picior, vă spune ca este supărat sau frustrat; când zâmbește, vă lasă să aflați că sunteți special pentru el; chiar când își mișcă degetele, vă spune ceva despre cum se simte; când copilul vă trage către frigider, vă spune că vrea ceva de acolo.

 Copilul dvs va învăța să comunice când: vă acordă atenție; se bucură de comunicarea bidirecțională; imită lucruri pe care le spuneți sau faceți; înțelege ce spun alții; interacționează cu alți oameni; se distrează; repetă ceea ce a învățat; are structură, repetiție în viața, poate să prevadă ce va urma.                                                                                         

  „De unde începem?” este cea mai frecventă întrebare pe care o pun părinţii şi toţi cei implicați în activitatea cu copiii care necesită ajutor în dezvoltarea comunicării și a limbajului.  Începem de la nivelul actual de dezvoltare al copilului, de la semnalele emise de copil, utilizând capacitatea de a vedea, auzi, înțelege, semnala, pentru a dezvolta comunicarea.

Când ne adresăm unui logoped?
Atunci când comunicarea și relaționarea copiilor cu cei din jur este dificilă. Unii copii pot folosi cuvinte, sau chiar propoziții, dar lipsește intenția și interesul de a comunica cu cei din jur iar alți copii pot avea intenția de a comunica, dar limbajul este sărac, neinteligibil, nefiind astfel înțelese dorințele copilului.

Care sunt semnele care ar trebui să îngrijoreze un părinte?

Cele mai frecvente simptome care trebuie să determine părinții să apeleze la un specialist în limbaj și comunicare sunt următoarele: copilul nu vorbește, nu emite sunete, silabe, cuvinte (începând cu vârsta de aproximativ 1,5/ 2 ani); vocabularul este redus; copilul prezintă dificultăți de pronunție a unuia sau mai multor sunete; are vorbirea neclară, exagerat de rapidă sau mult prea lentă sau se bâlbâie; are dificultăți în a-și însuși limbajul scris-citit, precum și abilitățile matematice; are afectată structura gramaticală; lipsește limbajul expresiv, nu inițiază conversații, nu povestește;

Părintele trebuie să se adreseze unui logoped atunci când oricare dintre aceste semne se manifestă la copil. Intervenția timpurie este foarte eficientă, vârsta recomandată pentru a începe terapia tulburărilor de limbaj depinde de dificultățile întâmpinate de copil însă terapia logopedică poate începe chiar de la vârsta de 2 ani, cu stimularea limbajului prin diverse jocuri, activități specifice și alte tehnici logopedice.        

Terapia limbajului trebuie să înceapă deci cât mai devreme posibil, să țină cont de abilitățile copilului și de interesele și nevoile sale. Copilul va învăța mai întâi sensul cuvintelor și al comunicării, va învăța denumiri și va răspunde non-verbal cerințelor, apoi va începe să se exprime atât cât poate. La copiii mici si non-verbali terapia începe cu stimularea vocalizărilor, sunetelor, silabelor, cuvintelor; la copiii mari care vorbesc dar repetitiv, fără intenționalitate, terapia se va axa pe funcționalitatea folosirii limbajului; copiii cu tulburări de pronunție vor beneficia de terapie logopedică de corecție a sunetelor afectate.  
 În cazul copiilor care necesită moduri de comunicare adiționale pentru a comunica eficient trebuie selectat un sistem alternativ (metode de comunicare) sau augmentativ (mijloace suportive) de comunicare dintre care amintim: comunicarea non verbală, comunicarea prin intermediul obiectelor concrete, folosirea cartonașelor cu imagini/ poze lipite, pe care copilul le alege pentru a-și exprima dorințele; calendare cu imagini/obiecte: cutii compartimentate, albume, postere, afișe; pictograme, programe software.  Fiecare dintre aceste sisteme de comunicare trebuie individualizat și folosit în funcție de particularitățile de dezvoltare și de comunicare ale copilului.

Echipa asociației vă așteaptă pe dv și copiii dv cu oportunități multiple de comunicare prin intermediul unor activități diverse de joc și comunicare, cu metode si tehnici de stimulare și corectare a limbajului care îl ajuta pe copil să fie mai bine înțeles și mai funcțional în comunicare!

  • Terapie educațională integrată

    Intervenția se desfașoară pe toate ariile de dezvoltare: cognitiv, limbaj-comunicare, motricitate fină, comportament, autonomie personală.

Terapia educațională integrată

 

 Terapia educațională integrată, cuprinde cinci arii de intervenție: stimularea cognitivă; terapia ocupaţională; formarea autonomiei personale; socializarea;terapia prin joc. Aceste categorii, deși par diferite, se află într-o strânsă conexiune.

 Dezvoltarea cognitivă înseamnă modul în care copiii gândesc, explorează și înțeleg lucrurile. Este dezvoltarea de cunoștințe, abilități, rezolvarea de probleme, care ajută copiii să gândească și să înțeleagă lumea din jurul lor. Copiii sunt implicați în activități care au ca scop stimularea memoriei, a capacității de concentrare a atenției, gândirii, rezolvării de probleme, dezvoltării senzoriale, a capacității de exprimare, de orientare spațio-temporală, dezvoltării psiho-motrice, dobândirea instrumentelor de bază ale cunoașterii – citit, scris, socotit – și la formarea unor tehnici elementare de muncă intelectuală.

Terapia ocupațională                                                                                                          

Terapia ocupațională combină o varietate de activități și strategii care îi ajută pe copii să dezvolte abilitați necesare pentru a deveni adulți independenți și integrați în societatea și comunitatea în care trăiesc. Acest lucru are loc prin abordarea, într-un mod terapeutic, a tuturor activităților din rutina zilnică a copiilor, prin folosirea în cadrul activităților de obiecte concrete, familiare.

Terapia ocupațională este centrată pe nevoile particulare ale fiecărui copil și le oferă copiilor metode variate, activități plăcute, distractive, pentru a-și îmbogăți deprinderile cognitive, fizice și motorii și pentru a spori încrederea în sine.  

 Autonomia personală înseamnă independență în viața de zi cu zi, control asupra propriei persoane, adaptare la viaţa comunităţii. Formarea autonomiei personale constituie unul din obiectivele majore ale oricărui program de intervenţie. Atunci când vorbim despre dezvoltarea abilităților de autonomie personală la un copil facem referire la: abilitați de autoservire și auto îngrijire, hrănirea independentă şi pregătirea mesei. îmbrăcarea independentă, igiena şi îngrijirea personală.

 

 Capacitatea unui copil de a se auto îngriji si de a deveni independent de părinții săi este considerată o bază importantă pentru dezvoltarea celorlalte abilități (ex: cognitive, sociale) și pentru formarea încrederii in sine. Cu cât un copil este mai autonom, cu atât el va avea “curajul” de a explora lumea înconjurătoare, confruntându-se astfel cu diverse probleme pentru care va trebui să găsească singur strategiile adecvate pentru a le rezolva.

 Socializarea

 Participarea activă a unui copil în cadrul unei comunităţi necesită din partea acestuia o serie de abilităţi şi competenţe care să îi permită adaptarea şi integrarea sa în comunitatea din care face  parte. Astfel, abilitati sociale, cum ar fi:  așteptarea rândului, relaționarea cu ceilalți copii sau adulți, rezolvarea problemelor, găsirea de soluții, comunicarea eficientă și cu sens, ascultarea și urmarea instrucțiunilor și regulillor, sunt obiective importante ale activității atunci când scopul este dezvoltarea abilităților sociale.

 

Terapia prin joc                                                                                                                  

Jocul și terapia prin joc au un rol esențial în dezvoltarea inteligenței la copii. Jocul didactic, dirijat de specialist,  favorizează asimilarea de cunoștințe, priceperi și deprinderi, constituie o modalitate deosebit de valoroasă, de modelare a viitoarei personalități a copilului. În activitatea de fiecare zi a acestuia,  jocul ocupă locul preferat. Jucându-se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa, care îl apropie de ceea ce se întâmplă în jurul său. În timpul jocului, se dezvoltă o serie de procese cognitive: agilitatea, memoria, atenția, percepția.

Scopul terapiei prin joc nu este numai de a ajuta copiii să învețe și să progreseze în mod adecvat, cât și de a-i stimula în mod corespunzător, ajutând la construirea stimei de sine și a încrederii atunci când vine vorba de capacitățile si aptitudinile lor.

 

  • Terapie comportamentală

TERAPIE COMPORTAMENTALĂ SPECIFICĂ – pentru copilul cu ADHD sau comportament provocator

 Termenul de comportament provocator este des utilizat ca etichetă generală pentru acele cazuri în care comportamentul unui copil a fost denumit problematic, cu tulburări. Termenul subliniază că acest comportament constituie, pentru persoanele din jurul copilului o provocare în găsirea a unor căi eficiente de a i se răspunde.

 Tipuri (exemple) de comportamente provocatoare:

Agresiune asupra altora

Exemple: lovire, trasul de păr, îmbrânciri, pocniri

Autoagresiune

Exemple: smulgerea părului, lovirea ochilor, mușcarea mâinilor, lovirea capului

Comportament distructiv

Exemple: aruncarea obiectelor, spargerea geamurilor, spargerea vaselor, mutarea mobilei, ruperea (sfâșierea) cărților și hainelor

Comportament deranjant, antisocial, periculos

Exemple: ţipete, accese de furie, dezbrăcare în public, fuga, non-cooperarea persistentă

Comportamente stereotipe, autostimulatoare

Exemple: legănarea corpului, mișcări rituale ale capului, sunete sau vorbire repetitivă, încolăcirea ritualică a unei sfori

 Cauzele comportamentului provocator sunt determinate de o serie de factori care pot conduce spre un comportament problemă. Unii factori sunt interni (deficiențe în chimia organismului) iar alți factori sunt de natură externă, provenind din educație și mediu. Identificarea cauzelor care declanșează un anumit comportament provocator este punctul de plecare în intervenția terapeutică.

Intervenția constă într-un set de diferite strategii, specifice și individualizate. Analiza funcțională a comportamentului provocator, accesul la activități și contacte sociale, identificarea funcțiilor comportamentului, aplicarea unor tehnici de întărire diferențiată, pozitive sau negative, stimulare senzorială alternativă, sunt doar câteva din tehnicile care se folosesc în intervenția comportamentală. 

  • Terapia tulburarilor de invățare

    Dezvoltarea abilităților grafo-motrice, prevenirea apariției unor tulburări instrumentale și corectarea acestora.

Terapia tulburărilor specifice de învățare

Creativi și sclipitori copiii cu tulburări de învățare par a nu da nimic de bănuit în primii ani de viaţă. Atenţia scăzută, slaba capacitate de concentrare şi de a urma instrucţiuni sau lipsa de răbdare sunt scuzate sub pretextul vârstei sau al răsfăţului. Când un copil are rezultate scăzute la școală, profesorii și părinții se îngrijorează. De cele mai multe ori, aceștia presupun că motivația copilului pentru învățare este scăzută sau că nu are abilitățile intelectuale necesare pentru a face față. Nu de puține ori, însă, rezultatele slabe sunt datorate unei tulburări specifice de învățare (TSI). 

Între 5 şi 20% din totalul populaţiei la nivel global se confruntă cu tulburări specifice de învăţare, aşa că preocuparea pentru diagnosticarea şi ameliorarea lor este una în continuă creştere. 

Ce sunt tulburările specifice de învățare?

Numim tulburări instrumentale sau tulburări specifice de învățare ansamblul dificultăților care împiedica sau obstrucționează procesul de învățare. La unii copii, activitatea de învățare nu este un proces natural, tulburările de  învățare  fiind  o   consecință   a   tulburărilor instrumentale din axa dislexic-disgrafic-discalcul.

 Dislexia este tulburarea în care copilul prezintă dificultăţi mari de achiziţie a abilităţilor de citire.

Disgrafia este inabilitatea de a scrie fără erori ortografice, mult mai multe decât media celor pe care le face un copil în clasele primare. Greşelile implică dublarea consoanelor, ordinea incorectă a literelor în cuvânt, despărţirea cuvântului acolo unde nu e cazul. Scrisul de mână este deseori neinteligibil, iar şirul ideilor aşternute pe hârtie este incoerent. Distorgrafia poate fi inclusă sub umbrela mai largă a disgrafiei.

Discalculia este dificultatea de a învăţa sau a înţelege aritmetica. Copiii afectaţi au probleme în a înţelege cantităţile numerice, procedurile sau conceptele matematice.

Alte semne care pot prezice aceste tulburări specifice de învățare pot apărea în mai multe arii de dezvoltare ale copilului iar evaluarea se realizează dacă observaţi la copil următoarele caracteristici:

  • Atenţie deficitară (îi vine greu să asculte şi nu reuşeşte să îşi aducă aminte sau să reproducă cele auzite).
  • Impulsivitate, reacţii neadecvate raportate la context.
  • Întârziere în dezvoltarea vorbirii, vocabular sărac, capacitate de exprimare deficitară, dificultăți în găsirea cuvintelor, dificultate în înțelegerea vorbirii, vorbire întârziată sau imatură;
  • Probleme cu memoria, performanţă care variază de la o zi la alta (învaţă un lucru pe care se pare că îl reţine, iar a doua zi nu mai ştie nimic din ceea ce a învăţat anterior).
  • Dificultăţi în a urma instrucţiuni.
  • Adaptare dificilă la contexte noi
  • Dificultatea orientării în spațiu și în timp
  • Dezvoltarea slabă a mișcărilor ample, a simțului echilibrului, a mișcărilor fine, a dexterității manuale, probleme de coordonare motorie, probleme de coordonare ochi-mână, încurcă frecvent stânga cu dreapta şi nu poate să citescă ceasul;
  • Inabilitatea de a discrimina între litere, sunete sau numere (citeşte lent şi oboseşte repede, inversează literele atunci când scrie, le amestecă în interiorul cuvântului, scrie cu greşeli, omisiuni, repetiţii, face cu greu transcrieri)
  • Este dezorganizat, îşi face lecţiile cu pauze dese.

Tulburările specifice de învățare sunt prezente într-o mare varietate de combinații. Foarte rar un copil este numai dislexic sau numai diagrafic. De obicei, copiii prezintă o combinație in diverse grade de severitate (ușor, moderat, sever) ale formelor de manifestare a tulburărilor de învățare: dislexie, diagrafie, discalculie.

 Depistarea cât de timpuriu posibil este foarte importantă. Este recomandată încă din grădiniță, pentru a putea observa semnele predictive ale dificultăților ce vor apărea în momentul contactului cu învățarea limbajului scris. Dacă intervenția este tardivă, copilul poate dezvolta și tulburări emoționale: are impresia că nu este inteligent, că nu poate și în consecință, stima de sine şi încrederea în forţele proprii sunt minime.

Depistarea, examinarea copiilor care prezintă simptome privind predispoziţia spre dislexie sau tulburarea lexico-grafică intră în aria competenţei logopezilor.

În cazul acestor copii terapia cuprinde şi dezvoltarea anumitor capacităţi: conştiinţa fonologică, memoria de lucru, percepţia vorbirii, înţelegerea vorbirii, vocabularul pasiv şi activ, atenţia, diferenţierea auditivă fond-formă, discriminarea auditivă, memoria auditivă, diferenţierea vizuală fond-formă, discriminarea vizuală, memoria vizuală, coordonarea vizuo-motrică, motricitatea, echilibrul, motricitatea fină, schema corporală, orientarea spaţială, orientarea temporală, serialitatea.

Se realizează jocuri şi exerciţii pentru dezvoltarea capacităţilor deficitare, terapie în care, părintele poate deveni partener în terapie, continuând dezvoltarea copilului şi acasă. Terapia de prevenire este foarte utilă, în majoritatea cazurilor uşoare asigură succesul şcolar al copilului.

În cazul copiilor cu TSI (copii din clasa a II-a sau mai mari) terapia recuperatorie constă în intervenţii care uşurează însuşirea scrisului, cititului sau a operaţiunilor matematice şi asigură totodată dezvoltarea acelor capacităţi deficitare care cauzează instalarea tulburării specifice de învăţare.

Vă așteptăm într-un climat cald, securizant să folosim împreuna 

tehnici și strategii pentru îmbunătățirea dificultăților de învățare ale copilul dv!

Cluburi - Activități de grup

  • Club de autonomie personală și socială ”Aripi spre independență”

    Programul educațional, în cadrul acestui club, are drept scop formarea, dezvoltarea și consolidarea acelor abilități și deprinderi ce le vor oferi copiilor accesul la independență. Astfel prin intervenția specifică se urmărește îmbunătățirea abilităților de comunicare, abilitaților de autonomie personală, interacțiunea socială, gândirea și atenția. Toate activitățile desfășurate sunt funcționale, concrete, învățarea este relevantă și folositoare. Fiecare luna va avea o tematica specifică .iar activitățile vor fi în concordanță cu această tematică. Activitățile se vor desfășura atât la sediul asociației cât si în alte medii sociale pentru a promova oportunități multiple de interacțiune socială.

  • Cluburile ”Pinnochio” 1-3 ani si 3-5 ani

    Club destinat copiilor cu varste intre 1-3 ani si 3-5 ani. In cadrul acestui club copiii își vor vor dezvolta abilitățile de comunicare și interacțiune socială, abilități de joc funcțional,își vor dezvolta comportamente pozitive de joc, dezirabile social. Dezvoltarea senzorială, îmbunătățirea limbajului și a comunicării, dezvoltarea gândirii dar și dezvoltarea motricității fine a mâinii sunt alte obiective importante pe care dorim să le îmbunatatim prin activitatile oferite copiilor în cadrul acestui club. Alcatuirea grupelor se va realiza ținând cont de particularitățile și nevoile educaționale ale fiecarui copil.

  • Club ”Magic” de dezvoltare emoțională și comportamentală

    Scopul principal al acestui club vizeaza dezvoltarea competențelor emotionale și sociale ale copiilor. Astfel, copiii vor învăța să identifice și să exprime emoțiile proprii, să se adapteze la emoțiile proprii dar și ale celorlalți, cum să folosească strategii de reglare emotională, să gestioneze frica, furia, să își dezvolte o gândire pozitivă, să aibe încredere în forțele proprii. Alcătuirea grupelor se va realiza ținând cont de particularitățile de vârsta ale copiilor ( 3-5 ani, 5-7 ani, 7-9 ani) și de particularitățile psihoindividuale ale fiecarui copil.

  • Clubul ”A,B,C-Hai la școală!”

    Club în care copiii vor beneficia de activități care previn apariția unor tulburări instrumentale sau corecteaza aceste tulburări. Prin activitățile oferite copiii își imbunătațesc motricitatea fină a mâinii, abilitățile de scris,citit și calcul, își dezvoltă gândirea și memoria și capacitatea de concentrare a atenției. Clubul se adreseaza copiilor preșcolari (care se pregatesc pentru școală ) și școlari iar alcatuirea grupelor se va realiza ținând cont de particularitățile de vârstă și nevoile educaționale ale fiecărui copil.